Strada Mețianu din municipiul Arad este faimoasă în toată țara prin cele 12 bănci care au costat peste 8.000 de euro fiecare. În același timp, ea mai este un monument al inadecvării, al proiectelor nefezabile și prost implementate, vândute electoratului la momentul potrivit și apoi căzute în paragină.

Reabilitarea străzii a făcut parte dintr-un proiect mai amplu, care propunea o legătură pietonală între turnul de apă și cetatea Aradului, trecând prin parcul Reconcilierii, piața Catedralei și piața Avram Iancu. De toate aceste locuri se leagă proiecte nefericite, unele abandonate, altele finalizate prost, altele în curs de a se termina prost.

Transformarea străzii Mețianu într-o zonă pietonală (prima) de succes a Aradului a fost un eșec total. Închiderea pieței Catedralei, ultima care mai genera trafic și clienți pentru zona Mețianu a pus capac, determinându-i pe majoritatea comercianților rămași să tragă oblonul.

Amintim că proiectul a fost început în 2011, când au fost licitate lucrările de modernizare a străzii. Să nu uităm că, deloc întâmplător, urma un an electoral, cu alegeri locale. Perioada sărbătorilor a prins strada pe jumătate în șantier, ceea ce nu l-a împiedicat pe primarul Falcă să organizeze aici festivități legate de ziua națională și de sărbătorile de iarnă.

La scurt timp, strada Mețianu a devenit faimoasă datorită prețurilor care au fost plătite pentru mobilierul urban folosit: 8.250 de euro o bancă, 850 de euro un coș de gunoi, 2.000 de euro pentru două rasteluri de biciclete și câte 1.500 de euro pentru grătarele metalice care protejează pomii. Un monument de risipă, de bătaie de joc, pe bani publici.

S-a mai remarcat prin prezența obișnuită a oamenilor străzii, prin clădirile neîngrijite, prin nesiguranța pe care o resimt trecătorii. Nicidecum prin terasele, berăriile sau magazinele promise de primul edil. Un proiect eșuat, care a fost folosit electoral și apoi abandonat, lăsând o rană urâtă în zona zero a orașului.