Cum ar fi putut să arate sistemul public de sănătate din Arad dacă Primăria Municipiului s-ar fi implicat?
În 2008, în Arad existau trei spitale: Matern, Municipal și Județean. Primarul de la acea vreme, Gheorghe Falcă, totodată președintele PNL Arad, a decis să comaseze cele trei spitale într-unul singur și să plaseze întregul mamut de 1.400 de paturi, 9 locații și 22 de clădiri către Consiliul Județean Arad. CJ Arad avea la acea vreme un buget pe jumătate cât al Primăriei.
Gheorghe Falcă a fost cel care a decis ca Primăria Arad să nu aibă nicio atribuție legată de sistemul spitalicesc din municipiu. Să nu se implice, să nu își vulnerabilizeze imaginea cu posibilele incidente legate de activitatea spitalului. A externalizat orice responsabilitate.
Sigur că, dacă ar fi preluat măcar unul dintre cele trei spitale – Maternitatea sau Municipalul, spre exemplu – am fi putut astăzi să avem o clădire nouă, condiții adecvate pentru arădeni. Un primar responsabil nu putea să întoarcă spatele cu totul sectorului sănătate. Ar fi trebuit să partajeze responsabilitatea investițiilor și modernizării acestuia cu Consiliul Județean. Nu a fost însă așa.
Primăria avea în proprietate aproape toate terenurile din municipiu unde s-ar fi putut construi noi locații, precum și resurse administrative. Ar fi putut lupta pentru includerea la finanțare prin Compania Națională de Investiții a unui nou spital; să nu ratăm finanțarea din PNRR sau posibil chiar prin Programul Operațional Sănătate; să facă din timp documentația tehnică.
USR Arad s-a luptat pentru bugetarea studiului de fezabilitate pentru un nou spital municipal. Banii au fost prinși în bugetul din 2021 al municipiului Arad. Primarul Bibarț, la rândul lui, nu a făcut absolut NIMIC în acest sens. Aradul a rămas cu sediul fostului Municipal într-o clădire absolut improprie, fără lift, cu pacienți cărați prin curte între secții; cu un matern, jumătate retrocedat, fără circuite adecvate, cu practică medicală vulnerabilă.
Asta e moștenirea lăsată de dinastia Falcă-Bibarț. Suntem Noi și Ei. Ei cu scuzele și cu ridicatul din umeri, noi cu grijile și suferința.