Reabilitarea exterioară a Teatrului clasic Ioan Slavici din Arad este un nou exemplu de așa nu! Monument istoric, teatrul arădean este un simbol al orașului, binecunoscut tuturor pentru frumusețea sa. Din păcate, ceea ce trebuia să fie o lucrare de restaurare serioasă, s-a transformat în spoială și cârpeală. La nici doi ani de la recepție, deja cade tencuiala!
Reabilitarea s-a făcut în cadrul unui proiect finanțat de ADR Vest, care prevede refacerea acoperișului, precum și reabilitarea și restaurarea fațadelor exterioare. Din păcate, lucrarea a fost atribuită firmei de casă deja faimoasă pentru rateul de la stadionul UTA. Pe rețeta binecunoscută, cu un preț mult sub cel prevăzut de proiect, Tehnodomus câștigă licitația.
De aici, deznodământul nu putea fi altul:
– La finalul lucrărilor, cu puțin înainte de îndepărtarea schelelor, plouă în interiorul teatrului, prin acoperișul proaspăt renovat;
– La îndepărtarea schelelor și dezvăluirea fațadelor, în iulie 2021, izbucnește un protest al specialiștilor, privitor la calitatea renovării și la soluțiile implementate;
– La nici doi ani de la recepția lucrărilor, în ianuarie 2024, tencuiala cade deja de pe pereții clădirii.
Așadar, și aici întâlnim ingredientele clasice ale unei investiții tip Falcă-Bibarț: promisiuni neonorate, calitate necorespunzătoare, durabilitate scăzută. Departe de ceea ce presupune o restaurare autentică, lucrările au fost ferm criticate de specialiști. Făcută să fure ochii alegătorilor, intervenția nu a trecut testul timpului și probabil va necesita constant alte și alte reparații.