Parcul din zona 300 sau „parcul fotovoltaic”, cum i se mai spune, se încadrează și el în tiparul investițiilor realizate de administrația Falcă-Bibarț în municipiu: utilitate redusă, promisiuni neonorate, tergiversări, cost mai mare decât cel estimat.

Cu o mică „excepție” am zice: implementarea sa a durat doar 5 ani, spre deosebire de alte lucrări, a căror durată a fost cu mult mai mare. Și totuși, vorbim de un proiect care ar fi luat cel mult 2 ani unui administrator gospodar.

În rest, istoria e simplă: în toamna lui 2018 se reglementează situația juridică a terenului. Urmează SF și proiectare în primăvara lui 2019, contractul de finanțare în august și apoi pauză… până în vara lui 2021, când este semnat contractul de lucrări, cu termen de 12 luni pentru finalizarea lucrărilor.

Urmează câteva modificări ale valorii proiectului, prin care contribuția municipiului crește de la 194 de mii de lei la 870 de mii. La 31.12.2022 este depășit termenul de finalizare, iar în mai 2023 parcul este declarat finalizat.

Și uite așa, contra sumei de 2 milioane de euro, o zonă deja verde din Arad a fost amenajată ca parc. A fost distrus habitatul natural și locuri de cuibărire prin montarea, peste tot, a zeci de corpuri de iluminat. A avut loc toaletarea agresivă a arborilor, astfel că umbra aproape lipsește și soarele usucă iarba în lunile de vară. Au fost uitate terenurile de volei și de badminton promise. 

În final s-a transformat o pădure de copaci în una de stâlpi. Zona a fost amenajată excesiv, probabil pentru a justifica cumva suma cheltuită. Creșterea suprafeței de spațiu verde este o iluzie, tăierile au redus semnificativ vegetația și beneficiile sale. 

Era mai benefică amenajarea minimală și folosirea banilor pentru crearea unui parc într-un cartier care este cu adevărat văduvit de spații verzi – în schimb, parcul din Vlaicu, proiectul de suflet al primarului Bibarț, rămâne și astăzi la nivel de promisiune.